Novi Sad
 |
 |
Orașul se află în regiunea Bačka de Sud. În cadrul populației orașului se află și 860 de români (0,28%). Novi Sad este al doilea mare oraș ca mărime și importanță din Serbia, după Belgrad. Conform datelor din luna aprilie 2011, orașul avea o populație urbană de 299.294. Orașul este situat la granița dintre regiunile Bačka și Srem, pe malurile Dunării și Canalului Dunăre-Tisa-Dunăre, lângă pantele nordice ale muntelui Fruska Gora.
De când a fost fondat în 1694, Novi Sad a devenit centrul culturii sârbești și și-a câștigat denumirea sa de Atena sârbească. Astăzi, Novi Sad este un mare centru industrial și financiar al economiei sârbești și este, de asemenea, unul dintre cele mai mari locuri de construcție din zonă.
În anul 2019 a fost Capitala Europeană a Tineretului, iar în 2022 a devenit Capitală Europeană a Culturii.
Novi Sad are un climat continental moderat, cu patru anotimpuri. Toamna este mai lungă decât primăvara, cu perioade lungi de timp însorite și calde. Iarna nu este atât de severă, cu o medie de 22 de zile de temperatură sub 0°C. Ianuarie este luna cea mai rece, cu o temperatură medie de -1.9 °C. Primăvara este, de obicei, scurtă și ploioasă, în timp ce vara vine brusc. Cea mai rece temperatură înregistrată vreodată în Novi Sad a fost -30.7 °C, la 24 ianuarie 1963; și cea mai caldă temperatură înregistrată vreodată a fost 41.6 °C, la 24 iulie 2007.
Vântul Košava din sud-est, care suflă din Carpați și aduce vreme senină și uscată, este caracteristic climatului local. Suflă toamna și iarna, în intervale de 2-3 zile. Viteza medie a vântului Košava este de 25–43 km pe oră, dar anumite rafale pot ajunge până la 130 km/h. În timpul iernii, urmat de o furtună de zăpadă, acesta poate provoca troiene. De asemenea, acesta poate să scadă temperaturile până la aproximativ -30 °C.
Hartă - Novi Sad
Hartă
Țară - Serbia
 |
 |
| Drapelul Serbiei | |
Teritoriul a fost locuit din paleolitic, iar migrațiile slave în Balcani dintre secolele V-VII au dus la formarea câtorva suverane în Evul Mediu timpuriu, state care uneori au recunoscut în mod nominal suzeranitatea bizantină, francă și maghiară. Regatul Serbiei a obținut recunoașterea de către Vatican și Constantinopol în 1217, ajungând la apogeu în 1346 ca un Țarat Sârb de relativ scurtă durată. La mijlocul secolului al XVI-lea, întreaga Serbia modernă a fost anexată de otomani, dominație de Imperiul Habsburgic, care a spre Serbia Centrală pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, reușind să cucerească și să mențină sub control un cap de pod în Vojvodina modernă. La începutul secolului al XIX-lea, Revoluția sârbă a dus la apariția statului național ca prima monarhie constituțională din regiune, care și-a extins ulterior teritoriul. După pierderile omenești dezastruoase din Primul Război Mondial și unificarea ulterioară a fostei coroane Habsburgice a Voivodinei (și a altor teritorii) cu Serbia, țara a cofondat, împreună cu alte popoare slave sudice, Iugoslavia, stat ce a existat în diferite configurații politice până la războaiele iugoslave din anii 1990. În procesul destrămării Iugoslaviei, Serbia a format o uniune statală cu Muntenegru care a fost însă dizolvată pe cale pașnică în 2006. În 2008, parlamentul provinciei Kosovo a declarat în mod unilateral independența acestui teritoriu, și a fost recunoscut de majoritatea țărilor membre ONU.
Valută / Limbă (comunicare)
| ISO | Valută | Simbol | Significant Figures |
|---|---|---|---|
| RSD | Dinar sârbesc (Serbian dinar) | дин or din. | 2 |
| ISO | Limbă (comunicare) |
|---|---|
| BS | Limba bosniacă (Bosnian language) |
| HU | Limba maghiară (Hungarian language) |
| SR | Limba sârbă (Serbian language) |